Scrum

Acum imi dau seama ca nu stim sa pretuim deloc ceea ce avem
Ceea ce vrem.
Ceea ce ne-a fost dat.
Nu stim ce avem pana pierdem acel lucru.
Ganduri raman in aer si simtim ca suntem goi
...pe dinauntru, pe dinafara, nici nu mai conteaza.
Vrem doar lucruri materiale.Putere.Sa dominam.
De ce nu vrem iubire?Copilarie?
Sau macar fericirea celui de langa noi ori sa visam din nou.
Scrum.Tot e scrum.
Tu esti scrumul lui si el e scrumul meu.
Toti ne facem scrum. Totul poate fi definit ca scrum.
Numai ganduri triste, ura, dezamagiri sau regrete.
Asta vad, asta simt ca simti.De astea ma lovesc zilnic.
Peste tot.Oriunde.La orice ora.
Acasa, pe strada ori in miljlocul pustietatii.
De ce sa regreti?Sa fi trist?Sa urasti?
De ca sa iti para rau de ceva ce s-a intamplat sau nu ?
Scrum.
...din cand in cand mai iese si fum.Atunci sti sigur.
Scrum.




...cand viata iti da lamai, fa limonada!

Ma droghez

Cateodata ma droghez si sunt fericita; ma droghez cu fericirea celor din jur, cu aer poluat, cu asfaltul murdar; ma droghez cu ploaie, cafea si tigari; cu muzica si poze.
Ma simt cretina si zambesc fara motiv. Simt cum imi curg prin vene zambete, sentimentele lor, sunete lascive, nopti si picuri de roua; simt cum zbor stand in autobuzul gol si ascultand linistea; aud gandurile tale, ale ei si cateodata zambesc in mine; ce pueril si lipsit de sens suna tot pentru tine desii pentru mine e ceva destul de serios.
Ma droghez ca sa uit, ca sa imi amintesc si ca sa zbor. Zbor zilnic peste orasul grabit si ma uit la ei cum sunt tristi, cum plang pe dinauntru, cum se zbat cand de fapt ei ar trebuii sa simta, sa viseze, sa zambeasca si sa fie multumiti de ei insisi.
Ei vor multe, vor de toate si tot pe cand eu vreau doar sa ma droghez. Zambesc si zbor.




...cand viata iti da lamai, fa limonada

Am revenit...SCRIU!

Incerc sa imi dau seama de ce nu am mai scris, de ce am renuntat la blog si de e nu am mai binevoit sa povestesc ...momente simple si puerile sau poate doar sentimente si emotii pure exprimate printro insiruire de cuvinte...inca nu stiu dar poate gasesc niste scuze care sa te faca sa iti dai seama ca nu a stat degeaba ci in loc sa scriu am chiar facut ceva, desii a hiberna/lenevii/vegeta suna chiar foarte tentant.

Sa incep cu inceputul deci: as putea spune ca am invatat insa as mintii si nu e frumos, nu pe tine oricum, deci nu am invatat pentru ca ma plictisesc invatand o materie stupida care mi-o impune dragul de ministru al invatamantului; poate am incercat sa protejez natura...dar nu,nu am facut nici asta; am invatat sa fac mancare, mai precis clatite si ciorba insa nu e nimic prea grozav asa ca o sa trec peste partea asta; am incercat sa gasesc iubirea, iubirea aia neconditionata si plina de pasiune, care te face sa vrei sa strangi persoana respectiva in brate pana simti ca nu mai respira si apoi sa o strange si mai tare pana e o parte din tine, astfel nemailasand-o sa pelce vreodata!...am cautat si am gasit, pacat ca sta cam departe si voi mai avea de asteptat putin pana sa pun in aplicare planul meu ; am colectionat vise si amintiri si zambete si nuante de culori in gand si suflet si am incercat sa fiu eu...mi-a reusit mare parte insa cateodata nu ma recunosc, devin o alta eu, una rea si pusa pe fapte...imi place de ea; am facut poze la tot ce ma inconjoara, acum totul imi apartine, totul e imortalizat si nu pot sa uit nici o clipa si nici un obiect care a prezentat interes vreodata pentru mine;

Am vrut sa ma apuc de scris de cateva ori la sugestia unei bune prietene care m-a cam certat ca am lasat blogul in voia sortii si ca nu ma mai ocup de el...insa de fiecare data am lasat la o parte placerea de a scrie in favoare unor lucruri puerile si fara rost, pe care insa le-am facut cu placere la momentul respectiv, si nu imi pare rau catusi de putin. Nu pot sa scriu decat atunci cand simt nevoia, nu pot sa scriu decat atunci cand simt ca am ceva de zis, ceva ce merita "pus pe foaie" sau pur si simplu ma descarc...

Nu pot sa cred cat de bine ma face sa ma simt faptul ca incep sa scriu din nou...ca desii am facut o pauza atat de lunga in a scrie mici articole si m-am rezumat doar la poezii inca simt fluturasii in stomac atunci cand am o idee buna.Imi place mult sa scriu.



...cand viata iti da lamaii, fa limonada.