Striga-ma cand plec

Cand soarele se ascunde obosit in mare,

Cuplurile de indragostiti ies ametite la plimbare…

Mi s-agata ochii de rancezitul tavan din nou

Si deschizandu-I larg ma chinui sa gasesc

Un lucru la tine pe care sa-l iubesc

Si caut adanc in mine si-n tine…

Tencuiala se sfarma, acoperisul intreg cade,

Simt cum ma apasa luna, mi-e bine.

Caut amintiri noi si nu le gasesc pe toate.

Mi-e dor de iarna rece ca tine dragul meu

Caci vara ma sufoca iar, ma sufoca mereu.

Deja e ora trei si parca am murit de cateva ori,

Deja e greu si gandul, murder, nemaispalat de sfinte ploi.

Zbiara podeaua dar inca nu am revenit;

O aud ca prin vis; universul lui a adormit.

Hainele le simt curgande, mainile-s uscate…

Adun si cad emotii, amintiri, sentimente, pacate.

Telefonul e surd dar inca nu m-ai sunat…

Suflet si trup atarna libere langa mine pe pat.

si ma trezesc…

si imi doresc

si vreau multe

legate si cusute

sa nu le pierd

sa nu le amestec

sa nu le dau

Sa nu le uit pe undeva prin camera

Acum ma simt trista, obosita dar totusi libera.

Lanturile-s rupte dar nu le pot da jos de pe mine

Inca nu stiu cum sa fac sa ne fie si noua bine

Soarele rasare, o noua zi se naste

Plaja livida incepe sa caste,

ai uitat

m-ai uitat

m-ai pierdut

nu te-am avut

te-ai pastrat

am plecat.

Poezia e scrisa pt Festivalul poeziei si muzicii, "Armonii de faurar", aceasta fiind editia a VII-a si avan ca tema "Trenuri.Calatorii.Destinatii". Festivalul sustinut de Colegiul " Moise Nicoara", ISJ Arad, Biblioteca Judeteana "A.D. Xenopol", Asociatia "Milenium Center, Asociatia "Armonii", "Palatul Copiilor" Arad, "Scoala Populara de Arte" Arad, "Teatrul de Marionete" Arad.

PS: inca nu am reusit sa ma inscriu pt ca programul si orarul prezentat de catre Colegiul "Moise Nicoara" nu este bun, adica inscrierile nu se fac intre orele 8-15 pentru ca persoanele care ar trebuii sa ia fisele de inscriere nu mai sunt prezente in scoala nici la ora 13 [aici vorbesc despre doamna Desdemona Nagy care este total dezinteresata de elevii celorlalte scoli si care nici macar nu poate sa dea niste informatii pertinente referitoare la festival]; tot in fisa de inscriere, unde sunt prezentate persoanele de contact, scrie ca fisele impreuna cu materialul cu care doresti sa concurezi pot fi depuse la secretariatul colegiului "Moise Nicoara" insa doamnele de acolo nu au idee despre ce se intampla si sustin sus si tare ca ele nu se ocupa cu asa ceva; site-ul de pe care se pot descarca fisele este foarte greu de gasit si are un nume destul de dubios pentru a inspira incredere si pentru a fi sigur ca e adresa corecta, el numindu-se ROBODESIGN!
In caz ca vreti sa va convingeti si singuri puteti sa intrati pe SITE-UL FESTIVALULUI

Am schimbat putin blogul! Am considerat ca ar trebuii sa aduc o schimbare si am adus culori, am schimbat macheta si header-ul. 

Sper sa va placa, si evident, astept pareri si sugestii!

          n_________n

Soni

                                 De Andrei Ruse

Editura: Tritonic

Pret: 32 ron

Roman beletristica

 

Nu e nevoie de o introducere elaborata pentru a te face curios sa citesti aceasta carte, cu o tema originala care te tine cu sufletul la gura, de aceea e mai bine sa citesti inceputul ei cutremurator care nu lasa urma de indoiala ca Andrei Ruse este unul dintre scriitorii valorosi care merita cititi si recititi:

“Ma cheama Sonia. Am 26 de ani, cancer la stomac si inca sase luni de trait. Te-ai gandit de o mie de ori la primul lucru pe care l-ai face daca ai sti ca o sa mori curand, nu? Dar esti linistit, n-o sa ti se intample tocmai tie. Ai un destin maret. Astepti o minune, stii ca o sa vina pentru ca asa se termina toate filmele americane. Viata mea o ia razna. trebuie sa imi schimb sistemul de valori despre tot ceea ce ma inconjoara. reguli noi. Intrebari noi. Poate cel mai important, cautarea unui sens al propriei mele existente. Trebuie sa stiu ca n-am trait degeaba, ca n-am fost doar un alt personaj sec din cele peste sase miliarde. Boala mi-a deschis ochii. Nu conteaza cand mori pana la urma. Asa ca le-am incercat pe toate. Ai sa vezi. Sex, droguri, tratamente… am intalnit o gramada de lume. Ba chiar am reusit sa ma indragostesc. De un barbat diagnoticat cu HIV. O relatie total diferita despre ce ai crede tu ca e intr-o relatie.”

Romanul a cunoscut un success enorm inca de la inceput, tirajul initial de 1000 de romane fiind epuizat inca de la inceput, acest lucru datorandu-se in mare masura modalitatii inedited si originale de promovare, “Soni” fiind prima carte romaneasca cu trailer si book-blog.

Cartea  e scrisă cu litere mici şi te face să te simţi ca acasă în paginile ei. Autorul cărţii, pune o întrebare în mintea Soniei, odată cu vestea bolii ei. “te-ai gândit de o mie de ori la primul lucru pe care l-ai face dacă ai şti că o să mori curând, nu?”. Asta o frământă şi pe soni şi pe tine ca şi cititor când începi să o înţelegi. Probleme, situatii inedite si experiente noi, toate acestea au loc in viata personajului principal intro durata foarte scurta, cu o intensitate maxima.

Un roman care merita sa-i parcurgi cele 256 de pagini pentru a vedea o alta perspectiva asupra vietii, pentru sinceritatea ei şi pentru realitatea pe care o evocă. Aceasta carte este disponibila unui public larg de cititori datorita stilului lipsit de prejudecati in care se incadreaza.

Recomand aceasta carte tuturor, fiind usor de citit la scoala, in pauze, in ore, in tramvai, autobuz, la munca sau in timpul liber. “Soni” se numara printre cartile mele preferate si pot afirma cu tarie ca merita timpul si  efortul financiar pentru ca nu veti fi dezamagiti.

 

Creat cu Envy MySet

Am descoperit un nou site! ENVY ! pe langa faptul ca are tone de informatii noi cu privire la haine accesorii s.a au si un fel de "dress up" ! Aici e doar o mica mostra [e creatia mea si e hippie asa, deci SA VA PLACA! ^.^] despre ce inseamna acest "dress up". Se foloseste drag and drop pt a crea seturile si sincer, e absolut addictive!

Sper sa va placa, astept sa-mi spuneti ori ca imi pierd timpul cu aiureli ori ca sunteti [o.0] si ma iubiti!

(pentru a vedea imaginea intreaga click pe ea...nu se vede complet, stiu dar nu e vina mea)

Cand viata iti da lamai, fa in puii mei limonada!

Creat cu Envy MySet

[asta e doar asa... ca sa ma dau mare si sa isi dea unii seama ca eu chiar sunt Fashionista pe bune... in caz ca e ceva ma gasiti probabil pe sait :">]

Aici e una dintre  poeziile noi pe care le-am scris, restul vor venii pe parcurs cand o sa simt ca e vremea lor... 

Adaug si niste poze ... cele mai recente de pe contul meu personal de Devianart .

Astept pareri si speeeer sa va placa ^.^ !

[inca nu are titlu... in caz ca aveti vreo sugestie VA ROG lasati un coment. multumesc anticipat n____n !]

Orasul sclipeste haotic in noapte

Iar noi venim tocmai din pustietate

Din goliciunea interiorului sau murdar

Si rasfoiesc paginile repede, sumar

Pentru ca nu scrii nimic interesant

Cuvinte aruncate, e absolute aberant

Felul in care crezi ca totul iti apartine

Ca tu esti tot si tot tine absolut de tine

Incerci sa uiti; dar se ridica acum

Deasupra tuturor, prin vaporii de fum

E aura mea, a ta, a lor, a noastra

Luminile mor incet lipite de fereastra

Vantul e deranjat de zgomotul infernal

Ce il scoate vagonul invechit pe fundal

Legandu-se in dansul lui déjà prea obosit

Dupa ce ploaia a plouat si vantul a vijelit.

Stam toti impreuna, toti adormiti

Toti mahmuri si toti obositi

De cantat, de iubit, de visat la tot ce va fi

de povesti cu oameni mari, pentru copii

unul de altul si toti de cei din jur

caci suntem perfecti asa fara contur

schite fara rost, culori fara nume

aruncate singure si goale in lume.

Ajungem la statie si coboram sovaind

Peronul e mare, rece si inghesuit

Am ajuns unde am vrut dar pornim

Din nou la drum maine sa gasim

Drumul zeilor, drumul spre eternitate

Ascunsi si protejati de secretoasa noapte.

Nu ne vom opri nicicand din cautare

Impreuna, fara apa sau mancare

Vom invinge omul, moartea in sine

Vom fi eterni spre deosebire de tine.

Se termina si vacanta...

In ultimul timp nu am prea mai avut timp sa scriu sau sa postez ceva... in schimb am facut niste poze [pe care le puteti vedea si pe contul meu de DeviantArt] pe care vreau sa le impartasesc cu voi .
Toate pozele sunt facute la mare:
1.sunt eu cu noii mei ochelari si cu cativa smiley[preferatii mei ^.^]
2.Eve si cu mine pe malul marii... ultimele zile in Costinesti
3.un colaj...care mie imi place si imi aduce aminte de vacanta .
4. o poza...putin ciudata, dar din punctul meu de vedere reusita n_______n [mda , sunt putin narcisista :)))]



Cam atat pentru moment, insa promit ca voi revenii cu niste texte noi si poate fotografii. Pana atunci aveti grija de voi, iubiti-va tare si stati pe aproape .



...cand viata iti da lamai, fa limonada !

Cola.

Absorb cuvinte si gesturi.
Le iau si le asimilez.
Le fac ale mele. Sunt ale mele.
La gandul ca toate sunt la fel ma intristez.
Inca n-am asimilat un "te iubesc" sincer.
Simt. Simt daca e pe bune sau nu.
Si majoritatea sunt false. Dar sunt ale mele acum.
Absorb fericirea de a spune "Buna".
Si pe cea de a face cu mana unei persoane uitate in adancul mintii.
Miros dulce de parfum. Asa gust au toate.
Toate cele adevarate, caci celelalte au gust de Cola.
Nu-mi place Cola, dar se pare ca beau lichidul asta zilnic.
Ei nu stiu ca nu-mi place Cola. Nu stiu mai nimic.
Absorb orasul. In timp ce el ma absoarbe pe mine incetul cu incetul. Eu il absorb mai repede.
Sunt aproape plina dar inca mai pot.
Cola, Cola, Cola, parfum si din nou 7L de Cola.
Dar e ok, sunt imuna la Cola deja. Nu-mi mai pasa. Nu mai are gust. Absorb.
Intunericul are gust de parfum. De pur. De rece si sarat in acelasi timp.
Acum merg sa ma odihnesc. Cola imi face rau la stomac pana la urma...




... cand viata iti da lamai, fa limonada!

Daca.

Şi dacă mâine mori strivit în drum ?
Dacă tot ce ţi-ai propus devine scrum ?
Ei vor uita ca ai fost pe pământ.
Vei deveni amintire uitată în gând.
Şi dacă mâine ea te părăseşte ?
Dacă s-a hotărât ca nu te mai iubeşte ?
Ea va uita ca îţi promitea viitorul.
Te va schimba, cu un altul si altul.
Şi dacă mâine soarele nu mai răsare ?
Dacă tot în jurul tău încet moare ?
Te vei obişnui cu întuneric, moarte.
Umed şi rece; gândurile vor fi plecate toate.
Şi dacă mâine înveţi din nou să zbori ?
Să pictezi cerul în mii de culori ?
Vei simţi fericire, libertate, vei fi zeu.

Nu vei mai şti de eşti tu, ei, noi sau eu.

Şi dacă mâine găseşti iubirea adevărată?
Dacă ea e doar eu, o simplă fată?
O vei iubi din adâncul inimii tale.
Căci îţi va fi muză, prietenă, iubită, salvare.
Şi dacă tot ce există e o minciună?
Verdele nu-i verde, nici roşia legumă?
Tot ce ne înconjoară e o replică ciudată
A ceea ce a fost, şi nu va mai fi niciodată.




...cand viata iti da lamai, fa limonada!

Scrum

Acum imi dau seama ca nu stim sa pretuim deloc ceea ce avem
Ceea ce vrem.
Ceea ce ne-a fost dat.
Nu stim ce avem pana pierdem acel lucru.
Ganduri raman in aer si simtim ca suntem goi
...pe dinauntru, pe dinafara, nici nu mai conteaza.
Vrem doar lucruri materiale.Putere.Sa dominam.
De ce nu vrem iubire?Copilarie?
Sau macar fericirea celui de langa noi ori sa visam din nou.
Scrum.Tot e scrum.
Tu esti scrumul lui si el e scrumul meu.
Toti ne facem scrum. Totul poate fi definit ca scrum.
Numai ganduri triste, ura, dezamagiri sau regrete.
Asta vad, asta simt ca simti.De astea ma lovesc zilnic.
Peste tot.Oriunde.La orice ora.
Acasa, pe strada ori in miljlocul pustietatii.
De ce sa regreti?Sa fi trist?Sa urasti?
De ca sa iti para rau de ceva ce s-a intamplat sau nu ?
Scrum.
...din cand in cand mai iese si fum.Atunci sti sigur.
Scrum.




...cand viata iti da lamai, fa limonada!

Ma droghez

Cateodata ma droghez si sunt fericita; ma droghez cu fericirea celor din jur, cu aer poluat, cu asfaltul murdar; ma droghez cu ploaie, cafea si tigari; cu muzica si poze.
Ma simt cretina si zambesc fara motiv. Simt cum imi curg prin vene zambete, sentimentele lor, sunete lascive, nopti si picuri de roua; simt cum zbor stand in autobuzul gol si ascultand linistea; aud gandurile tale, ale ei si cateodata zambesc in mine; ce pueril si lipsit de sens suna tot pentru tine desii pentru mine e ceva destul de serios.
Ma droghez ca sa uit, ca sa imi amintesc si ca sa zbor. Zbor zilnic peste orasul grabit si ma uit la ei cum sunt tristi, cum plang pe dinauntru, cum se zbat cand de fapt ei ar trebuii sa simta, sa viseze, sa zambeasca si sa fie multumiti de ei insisi.
Ei vor multe, vor de toate si tot pe cand eu vreau doar sa ma droghez. Zambesc si zbor.




...cand viata iti da lamai, fa limonada

Am revenit...SCRIU!

Incerc sa imi dau seama de ce nu am mai scris, de ce am renuntat la blog si de e nu am mai binevoit sa povestesc ...momente simple si puerile sau poate doar sentimente si emotii pure exprimate printro insiruire de cuvinte...inca nu stiu dar poate gasesc niste scuze care sa te faca sa iti dai seama ca nu a stat degeaba ci in loc sa scriu am chiar facut ceva, desii a hiberna/lenevii/vegeta suna chiar foarte tentant.

Sa incep cu inceputul deci: as putea spune ca am invatat insa as mintii si nu e frumos, nu pe tine oricum, deci nu am invatat pentru ca ma plictisesc invatand o materie stupida care mi-o impune dragul de ministru al invatamantului; poate am incercat sa protejez natura...dar nu,nu am facut nici asta; am invatat sa fac mancare, mai precis clatite si ciorba insa nu e nimic prea grozav asa ca o sa trec peste partea asta; am incercat sa gasesc iubirea, iubirea aia neconditionata si plina de pasiune, care te face sa vrei sa strangi persoana respectiva in brate pana simti ca nu mai respira si apoi sa o strange si mai tare pana e o parte din tine, astfel nemailasand-o sa pelce vreodata!...am cautat si am gasit, pacat ca sta cam departe si voi mai avea de asteptat putin pana sa pun in aplicare planul meu ; am colectionat vise si amintiri si zambete si nuante de culori in gand si suflet si am incercat sa fiu eu...mi-a reusit mare parte insa cateodata nu ma recunosc, devin o alta eu, una rea si pusa pe fapte...imi place de ea; am facut poze la tot ce ma inconjoara, acum totul imi apartine, totul e imortalizat si nu pot sa uit nici o clipa si nici un obiect care a prezentat interes vreodata pentru mine;

Am vrut sa ma apuc de scris de cateva ori la sugestia unei bune prietene care m-a cam certat ca am lasat blogul in voia sortii si ca nu ma mai ocup de el...insa de fiecare data am lasat la o parte placerea de a scrie in favoare unor lucruri puerile si fara rost, pe care insa le-am facut cu placere la momentul respectiv, si nu imi pare rau catusi de putin. Nu pot sa scriu decat atunci cand simt nevoia, nu pot sa scriu decat atunci cand simt ca am ceva de zis, ceva ce merita "pus pe foaie" sau pur si simplu ma descarc...

Nu pot sa cred cat de bine ma face sa ma simt faptul ca incep sa scriu din nou...ca desii am facut o pauza atat de lunga in a scrie mici articole si m-am rezumat doar la poezii inca simt fluturasii in stomac atunci cand am o idee buna.Imi place mult sa scriu.



...cand viata iti da lamaii, fa limonada.