vineri, 6 mai 2011

Vara





 stai, nu te ridica... priveste-mi malurile. Valurile tale se sparg perfect de malurile mele si-ti lasi algele in urma. miros de parfum proaspat, asa miros algele tale, a tine, si imi place.






 Pescarusii mei alearga pe nisipul fierbinte si din cand in cand se scufunda in albastrul tau pur si inocent, suav; isi umezesc penele carnoase in apa luminoasa si metalizata. Genele mele se impletesc cu ale tale iar degetele tale se plimba usor pe crevasele creierului nostru comun, care tresare la fiecare atingere.







 Buzele iti rasuna, vibreaza sunete intesate cu dinti, unghii si fire de par; sanii mei pulseaza odata cu fiecare gura de aer greoi si de fiecare data cand suspin ori plang in somn te simt cum ma invelesti cu tine, cum pescarusii se ineaca in lumina albastra si invie, mai multi, mai gratiosi, mai eu, mai noi. Imi apesi butoane fara sa sti ce faci si iti leg firele, sa nu te impiedici de ele pentru ca esti vara mea, am nevoie disperata de tine...





Poate suntem legati prea strans, suntem doi in unu. Ca la sampon.
Eu. Tu. Noi.