vineri, 6 mai 2011

Vara





 stai, nu te ridica... priveste-mi malurile. Valurile tale se sparg perfect de malurile mele si-ti lasi algele in urma. miros de parfum proaspat, asa miros algele tale, a tine, si imi place.






 Pescarusii mei alearga pe nisipul fierbinte si din cand in cand se scufunda in albastrul tau pur si inocent, suav; isi umezesc penele carnoase in apa luminoasa si metalizata. Genele mele se impletesc cu ale tale iar degetele tale se plimba usor pe crevasele creierului nostru comun, care tresare la fiecare atingere.







 Buzele iti rasuna, vibreaza sunete intesate cu dinti, unghii si fire de par; sanii mei pulseaza odata cu fiecare gura de aer greoi si de fiecare data cand suspin ori plang in somn te simt cum ma invelesti cu tine, cum pescarusii se ineaca in lumina albastra si invie, mai multi, mai gratiosi, mai eu, mai noi. Imi apesi butoane fara sa sti ce faci si iti leg firele, sa nu te impiedici de ele pentru ca esti vara mea, am nevoie disperata de tine...





Poate suntem legati prea strans, suntem doi in unu. Ca la sampon.
Eu. Tu. Noi.

marți, 25 ianuarie 2011

sesiunea mi-a omorat somnul... sau poate l-am pierdut. in caz ca il gasiti ratacind pe undeva trimiteti-l pe adresa mea noua.
PS: daca e mort, sunati-ma. vreau sa il ingrop cum se cuvine.

vineri, 10 decembrie 2010


Nu cred ca mai vine.
Vine, ce dracu ai? A intarziat cateva minute… noi am ajuns mai repede. Esti paranoic rau.
Nu vine ma, tiam zis ca nu vine. Stiam ca va fi asa, nu parea ca are chef sa ne vedem azi… desi iam spus ca am un cadou pentru ea.  Futui neamu’ de proasta.
Baieeeeeeti!!!  Ati ajuns mai repede??  Si zambii provocator asa cum zambeste o tipa cand asteapta ceva sau doreste ceva.
Era imbracata cu un pulover verzui pe post de rochita, bocanci si avea o blana scurta pe ea. Caciula era putin ciudata si avea si manusi foarte colorate cu ceva…ursuleti?! Dar fara ciorapi! Erau 5 grade pentru dumnezeu. S-a apropiat repede de ei iar cand a ajuns au vazut tatuajul inca rosu, sau cel putin o parte din el pe gat si putin pe piept… de fapt pornea de pe umar si se continua spre spate, gat si sani. Isi trase mandra blana si le arata celor doi care aveau niste expresii… nici daca il vedeau pe isus in colanti si rochie cu pene. Velvet a ras zgomotos de fetele lor si i-a luat in brate, pupandu-l pe Flip pe buze, si a luat-o inainte spre intrarea in local. La usa era un tip masiv pe care evident, ea, il cunostea “ma’ brother from another mother!! Ce faci omule, nu ai inghetat inca??” iar el ii zambii ca un complice la vreo crima si o lasa sa intre alaturi de cei doi. Era prea plin, prea intunecos, prea mult fum iar muzica era prea tare sa poti sa porti o conversatie decenta cu cineva. Au mers direct la bar iar V a comandat 9 shoturi de Tequila, cate trei pentru fiecare.

marți, 7 decembrie 2010

Trei (Continuare)




“Trebuia sa ma sune. Trebuia sa ma fi sunat deja. Ce mama dracu face?!  Unde poate sa fie la ora asta daca nu aici??”  Velvet isi punea tot felul de intrebari, avea tot felul de framantari care mai de care mai paranoice. A ajuns sa se intrebe de unde si pana unde aceste mici creaturi care o impung in pielea ei fina si matasoasa, de unde atata nesimtire sa indrazneasca sa o atinga? De ce tantarii astia nesimtiti se pun pe ea si ii sug sangele, nectarul din vene.
De data asta avea trei optiuni, trei optiuni una mai grotesca decat cealalta, insa erau 3 optiuni si era mai bine decat nimic. Era Lex care era prea mult pentru ea si nu putea sa il inteleaga prea bine nui putea intelege vocabularul prea elevat pentru un tip de 23 de ani, nu ii placeau tatuajele sale parca desenate de un copil de trei ani. Ii dispalcea parul lui lung cret si parca rar; nu ii placea cum arata prins si nici lasat liber, parca totul era mai urat cand isi amintea de parul lui. Uneori se intreba ce s-ar intampla daca lar rade in cap noaptea in somn… sau poate ar arata mai bine daca ar fi scalpat. Da. Scalpat = mult mai bine. Uneori ii era groaza sa se intalneasca cu el pentru ca avea schimbari bruste de comportament, devenea violent apoi dragastuos apoi se enerva si tot asa, nu putea sa ii suporte schimbarile. Ea era mult prea mult pentru el, mult peste el, insa ramanea o optiune. Il cunoscuse intr-o vara tarzie la un concert, cand i-a oferit sa traga dintr-un joint;  apoi s-au vazut intrun pub pe care Velvet il frecventa destul de des, au baut prea mult si au ajuns intrun taxi spre casa lui. Casa lui. Grotesc loc. Pachete de tigari peste tot, sticle goale de alcol, farfurii cu mancare in curs de putrefactie si desene cu tot felul de demoni pe pereti. Si muzicaaaa. Muzica era prea tare prea zbierata si prea de niciunde. Dar era o optiune. O optiune valabila in mintea ei insa ultima caci prima ei optiune era M.
M… tipul sofisticat si rafinat care totusi avea prietena insa pe Velvet nu o deranja “eu sau ea… ea sau eu. De ce nu amandoua? Atata timp cat are timp si pentru mine si nu ma neglijeaza e ok. Imi place asa. Nu ma streseaza prea des insa daca am chef de el e acolo. De ce nu, pula mea? De ce te uiti asa la mine Echo?”.  Vorbim putin mai incolo si despre Echo si iesirile ei egocentrice. El era tipul inalt cu parul mediu, nici scurt nici lung undeva la mijloc, care era suav si totodata puternic daca poti spune asa ceva despre parul unui tip. Era genul de barbat pentru care totul era posibil pentru care nimic nu conta daca isi dorea ceva. Avea aerul unui burghez batran care stie prea multe sa il intereseze ceva si totusi isi facea timp sa se plimbe prin magazine in cautare de cadouri nu prea scumpe care sa arate foarte scumpe pentru multele sale femei. Nu avea doar una, sau doar una si pe Velvet, daca la asta te gandeai; avea multe poate prea multe pentru un singur tip insa stia ca se descurca si era adevarat. Velvet era printre preferatele lui caci nu isi dadea seama daca vorbeste serios sau glumeste, nu isi dadea seama daca ea e aleasa sau doar crede asta din diferite motive, insa cand era cu ea simtea ca timpul sta in loc iar gandul la soldurile ei osoase sau sanii ei salbatici ori buzele ei amarui il faceau sa se excite de fiecare data. Nu stia daca tot timpul sau doar uneori se gandeste la ea in timp ce face sex cu  vreuna din multele lui fete. Era tipul cel mai interesant pe care ea il cunoscuse de-a lungul celor 19 ani ai ei, si cunoscuse multi tipi, foarte multi, stia multe genuri de barbati ajunsese in destule paturi sa isi dea seama doar dupa vocabular si atitudine daca tipu e bun la pat sau nu, daca e pe bune sau doar figurant intro piesa ieftina de prin vreun bar anonim. Ii placea cum isi baga picioru in tot si se prefacea ca nui pasa ca sa obtina ce vrea, ii placea aroganta ei nonsalanta si felul subtil de a-si bea creierii aproape zilnic. Puteai sa juri ca nu a baut nimic dar cand se ridica sa danseze mureai… cand era treaza nu dansa insa cand lua ceva alcol in sange,  de parca si l-ar fi injectat direct in vena cu vreun ac infect, simtea ca dansul face o parte din ea, ca asa se exprima cel mai bine si nu era doar parerea ei; parea o zeita care cere ofrande nemiloase, copii nou nascuti opariti in ulei fierbinte si apoi insemnati cu fier incins- parca asta cerea- sacrificiul suprem, radacinile tale sau doar viata ta jegoasa de simplu inutil indispensabil muritor.  Dansa cum danseaza pasarile acelea mici care se jertfesc pentru urmasii lor in ultimul lor dans de imperechere- daca exista vreo astfel de pasare ea ar trebuii sa se numeasca special Velvet Stone.
M era sincer uneori “esti una din persoanele care ma fac sa ma simt a dracu de bine, una din singurele persoane care ma fac sa uit de toti muistii aia ingamfati si femeile lor proaste…  si vreau sa fi a mea, doar a mea” dar Velvet radea tampita si continua sa se joace in parul lui, sa i-l incalceasca si sa i-l chinuie cu degetele ei lungi si osoase pline de inele vechi. Nu ii pasa chiar asa de mult de M “hai bine tragemio asa cum mi-o tragi de obicei… si incearca sa fi mai tandru de data asta, boule!”.  Cateodata nu stia ce sa ii spuna sau cum sa reactioneze la cuvintele lui calde caci nu era genul de fata care sa isi arate emotiile prea des-de unde si porecla Frozen- iar uneori pur si simplu nui pasa, vroia doar sa il simta si sai auda gemetele, sa simta caldura lui peste ea si sa se joace, daca nu sa il traga, cu parul lui.

A doua varianta era ceva mai plauzibila “Echo, asculta-ma, e prea bun sa il las sa-mi scape, si nu am de gand sa pierd ocazia. Ce zici fraiero, nu crezi ca e bun?” “esti proasta V. e baiat bun si il vei strica cum ii strici pe toti.” Echo era prietena ei cea mai buna, se cunosteau de mai bine de 10 ani,nici ele nu stiau exact de unde sau cand, dar atractia a fost inevitabila. Erau prietene si isi spuneau totul. V stia ca E si-o trasese cu marea ei iubire  si ca mai apoi au avut o relatie secreta de cateva luni, pentru ca  E ii spusese totul dupa doar cateva zile. A ramas secreta de dragul lui V, pentru ca era inacceptabil ca una din ele sa iasa cu fostul celeilalte, chiar daca acum isi imparteau barbatii ca pe pantofi, ca doar asa fac prietenele. Echo era inalta, prea inalta dupa unii, avea parul lung si negru si se machia mult prea strident pentru educatia primita, pentru ca vrei sau nu sa crezi, Echo provenea dintr-o familie catolica stricta unde nu doar parintii erau extrem de religiosi, ci toata familia, inclusiv cei trei frati ai ei cu care nu mai vorbea din motive pe care nu le vom aminti aici. Purta tot timpul dupa ea aparatul de fotografiat si incerca sa vada totul prin lentila pentru ca “e mai frumos, nu fi proasta. Arata asa cum vrei tu cand vrei tu si poti sa pastrezi ochiul vanat al lui Lex pentru totdeauna, asa, dispare intro saptamana. Tu nu intelegi V, esti prea in lumea ta ca sa poti intelege ceva ce nu te intereseaza sau ce nu vrei” “esti o tampita Echo, dar tot te iubesc catolica mea perversa” si radeau amandoua de nebune in metrou la ore de varf. Batranii nu se holbau doar din cauza galagiei ci si din cauza vestimentatiei celor doua: Echo avea pantaloni scurti, foarte scurti si o camasa XXL  prinsa cu o esarfa exact sub sani, tocuri imense si o vesta indie iar nelipsitii ochelari de soare ii stateau ca o coroana a unei printese aztece pe cap, locul lor de veci, iar aparatul foto il purta pe post de colier oricand-oriunde; Velvet era si mai si, avea ciorapi lungi pana la genunchi, pantaloni scurti identici cu ai lui E, o bluza foarte decoltata, cizme de guma cu imprimeu floral, multe bijuterii, o bandana care o facea sa arate ca un gangster hippie si o geanta prea mare pentru ea insa nu o interesa.  Erau doua aparitii memorabile, le vedeai o data si ti se imprimau pe retina.
Echo era o fire foarte geloasa. Se simtea amenintata de fiecare tipa care vorbea cu V, insa cu barbatii nu avea problema. Probabil i se tragea din timpurile cand erau impreuna, cand stateau si isi mangaiau sanii in patul improvizat din vechea garsoniera a lui V, cand isi faceau planuri de adoptie ca doua lesbiene convinse si credeau ca lumea e un curcubeu miraculos pe care ele pot dansa alaturi de fluturasii incandescenti. Erau prea fumate sa isi dea seama ca de fapt le placeau barbatii mai mult decat le placea hasisul, si le placea hasul prea mult. Velvet o inselase pe E intro seara cu o tipa pe care o sarutase din pura curiozitate, i se parea ei ca acea tipa ii aduce aminte de maicasa si se intreba cum  ar fi sa o sarute pe maicasa senzual, sa ii bage limba in gura si sa ii numere dintii, sa o descopere pe dinauntru, ca doar fusese in maicasa 8 luni de zile, ce dracu. E aflase faza cu cateva zile mai tarziu si a facut o criza urata de panica, pentru ca pe vremea aceea tot ce avea Echo era V, tot ce facea era pentru ea, traia pentru V. Acum relatia lor era mai sanatoasa, era mai perceptibila si totusi, uneori reveneau la vechile obiceiuri, din dorul vremurilor de demult sau poate din prea multa iubire, pentru ca da, era iubire. Echo era la facultatea de design pentru ca asa simtise ea ca trebuie sa continue viata ei, pentru ca simtea ca drumul asta e cel bun pentru ea s pentru tot ce isi doreste pe vitor; Velvet era la facultate pentruca dorea sa experimenteze viata de student, vroia sa se streseze in sesiune, desii stia ca asta nu se va intampla, vroia sa cunoasca oameni din diferite zone ale tarii si sa fie alaturi de E, pentru ca ea era mai sensibila si simtea nevoia sa o protejeze tot timpul, sa o acopere, sa o cocoloseasca asa cum face o mama cu proaspatul ei prunc, pana pruncul ala are 43 de ani si are propriile progenituri. Erau doua femei destepte sip line de experienta vietii, increase tot ce era legal si mai ales ilegal, si acum credeau ca facultatea o poate indrepta pe una spre drumul pe care vrea sal imbratiseze iar celeilalte ii va oferi ocazia sa se mai distreze putin pana va da piept cu viata de adult responsabil.
Sa revenim la cea de-a doua variant deci, Flip se numea de fapt Filip, parintii lui i-au dat numele asta ingrozitor pentru ca si stra-stra bunicul sau si bunicul si tatal lui Flip se numeau, ghici cum?! …mda, asa ca blestemul continua in familia lui. Toata lumea il stia de Flip, chiar si la scoala ii spuneau asa pentru ca tot timpul arunca o moneda in aer, “so he kept on flippin that bloody coin ‘till I was dizzy” povestea Echo, pentru ca ea il cunoscuse din copilarie, era vecinul ei ciudat, cel cu trupa care nu saluta decat daca are el chef. Velvet il cunoscuse demult dar doar acum a observant ca arata chiar bine, ca era un barbat de 24 de ani extem de chipes si de destept. Era la teatru, iar ea incerca sa se furiseze incauntru fara sa plateasca biletul evident “hei! Tu! Domnisoara unde crezi ca mergi??  Ai bilet?”  “e cu mine, care e problema ta? Hai dispari bai nene” a raspuns Flip rastit la omul de la intrare. El avea doua bilete pentru ca trebuia sa se intalneasca cu o tipa, care evident tampita de pute, i-a tras clapa asa ca a luato pe Velvet in locul ei. Au vorbit aproape toata piesa iar V a ras foarte mult, era un tip amuzant, iar spre sfarsitul piesei au plecat la o cafea tarzie intrun bar prost luminat. Nu a incercat nici macar sa o sarute, sau sa o atinga in vreun fel. “de ce mama naibii nu ma saruta o data?? Credeam ca ii plac, de ce sa nu ii plac… e prea bun tipul asta, sa nu uit sa ii cer numarul de telefon. O sa il rog sa mi-l scrie langa pescarusi sau poate pe san.” si a ras in sinea ei, atat de diabolic ca s-a simtit implinita. Cand au plecat a condus-o pana acasa si i-a povestit despre porecla lui FLIP. Inainte ca el sa plece, V i-a cerut numarul de telefon dar Flip i-a aruncat-o!  “nu am telefon. Nu cred ca in comunicarea asta impersonal. Nu pot sa vorbesc cu un om daca nu ii vad expresiile, mimica… nu te supara pe mine, iti promit ca ne vom mai vedea. Stiu unde stai V”  in acel moment ea s-a intors, a plecat hotarata spre usa, dar inainte sa inchida a zbierat cat au tinuto plamanii “sa te puna isus sa nu ma cauti ca te ciopartesc, idiotule!!” si a intrat in casa trantind usa puternic. Flip a ras si a mai ramas putin in fata casei iar apoi a plecat, el stie unde. 
Velvet nu a mai auzit nimic de la el, despre el un timp bun cand s-a trezit cu el la usa intro dimineata. Era nemachiata,  strofocata si aproape goala cand a deschis usa. A sarit la el in brate si l-a pupat pe frunte, incolacindu-si picioarele in jurul lui. Amandoi erau atat de entuziasmati ca nu au putut sa scoata prea multe cuvinte. V si-a pus pe ea un tricou cu 2 numere mai mic, topaia si chitaia prin casa in incercarea zadarnica de a gasi doua cani curate ca sa puna cafea. A gasit una si au impartito. Flip i-a adus niste cornuri cu ciocolata pentru ca ea ii spusese la teatru ca sunt preferatele ei, iar fericirea era si mai mare: Flip si cornuri cu ciocolata= dimineata perfecta.

joi, 2 decembrie 2010

Intro: Velvet.




Era o zi ca oricare alta. Avea parul rosu si scurt, arata ciudat insa nui pasa. Avea pescarusii peste tot cu ea si simtea constant mirosul marii in nas pentru ca era locul ei preferat, locul unde se simtea libera si unde grijile erau din hartie, ardeau la apus. Velvet simtea cum toamna se apropia caci isi simtea degetele reci si  simtea din nou nevoia unui suflet cald care sa o treaca peste iarna. In fiecare toamna gasea vreun tip, vreun nimeni care sa o incalzeasca cateva luni bune iar uneori el primea si un nume in mintea ei plina de prea multe ca sa ii pese cu se numeste. Conta ca e cald si ca e acolo cand are ea nevoie de teleportare in lumea lui, in lumea pe care el tot timpul reusea sa o creeze pentru ea; avea un dar anume de a ameti barbatii si de a-i face sa creada ca ea e aleasa ca ea e cel mai bun lucru care li s-a intamplat insa nu stiau ca sunt doar un caiet gol, un caiet care la inceputul verii va fi prea plin pentru a mai putea face ceva cu el iar atunci ea il arunca in stiva ei de caiete. Unele erau colorate cu multe desene, cu gauri si arsuri, cu planuri si programari chiar orare, altele pareau vechi si uscate pe cand altele aveau un aer victorian, ca un porumbel sculptat care stie sa zboare mai gratios decat unul viu. Cand nu gasea vreun tip, se intampla destul de rar, insa din ce in ce mai des, isi lua stiva de caiete si le dadea foc, unul cate unul, incet isi incalzea pescarusii si isi refacea machiajul la lumina lor colorata.

miercuri, 17 noiembrie 2010

Schita


Cred ca sunt un geniu malefic.
Ma contorsionez si ma prefac,
Ma schimb in functie de standarde.
Exist sa te fut si ma simt bine cand o fac,
Cred ca tu sti de fapt cine sunt
Doar ca nu vrei sa iti dai seama si e bine asa.
Nu cred ca iti dai seama cand te plesnesc,
Dar simti apoi ca doare si zambesc in mine.
Iti scriu aceste randuri sa te trezesc;
Ia-o ca pe un gest de prietenie, amice.
Nu fac gesturi umanitare prea des dar astazi…
Ei, astazi e o zi speciala pentru amandoi,
Eu am realizat ca nu meriti, si ea spune la fel.
Tu inca nu ai realizat ca eu merit, si ea spune la fel.
Si totusi, e bine. Iti vei da seama intr-un final,
Iar daca nu, te voi desena din nou pe o pagina si mai alba
Si te voi depozita in caietul cu schite uitate.
Peste ani te voi arunca pentru ca va fi prea inghesuiala,
Pentru ca trebuie sa faci tot timpul curatenie ,
Mai ales in tine, in suflet,  in minte.
 Arunca  ce nu ai nevoie,
Fa loc de nou, fa loc de ce merita.



prafuri



Era o data o camera moale cu lumina galbuie
In care eram doar noi si nu aveam nevoie de ei.
Era o zi lunga cat un an in care puteam fi.
Praful tau se amesteca cu al meu,
Se amesteca cu alcol si altfel de prafuri
Care ne faceau sa vibram, sa radem, sa ne lasam creierii in pace.
Eram primitivi si ne bazam pe simturi; eram praf.
Simteam ca nu se mai termina momentul cand teai intins,
Ai luat bricheta, ai aprins tigara si inca nu clipisem…
Filmul era mut dar aveam propriul scenariu,
Muzica era imperceptibila dar nu aveam nevoie de ea.
Aveam nevoie decat de noi insine si de praful din noi.
Sau cel putin asa credeam eu. Tu nu credeai.
…ar trebui sa mai lucram la partea in care si tu crezi, nu crezi?

joi, 4 noiembrie 2010

Prea.

Zbiara cat poti de tare si nu te opri
de ce te opresti acum? 
incepea sami placa.
Incearca sa zbieri in tine data vitoare 
Caci pasarile de hartie s-ar putea speria 
Si tu sti ca ele se rup in bucati...
ti-am explicat ce sa faci.
Nu mai gresi te rog, nu e etic.
Si inca ceva, m-am saturat. 
Pe langa asta, nici nu mai inteleg nimic...
Esti prea mult si prea de niciunde,
Grotesc as spune.
M-am saturat de convulsiile mele,
De ale tale mi-e rau.