Scrum

Acum imi dau seama ca nu stim sa pretuim deloc ceea ce avem
Ceea ce vrem.
Ceea ce ne-a fost dat.
Nu stim ce avem pana pierdem acel lucru.
Ganduri raman in aer si simtim ca suntem goi
...pe dinauntru, pe dinafara, nici nu mai conteaza.
Vrem doar lucruri materiale.Putere.Sa dominam.
De ce nu vrem iubire?Copilarie?
Sau macar fericirea celui de langa noi ori sa visam din nou.
Scrum.Tot e scrum.
Tu esti scrumul lui si el e scrumul meu.
Toti ne facem scrum. Totul poate fi definit ca scrum.
Numai ganduri triste, ura, dezamagiri sau regrete.
Asta vad, asta simt ca simti.De astea ma lovesc zilnic.
Peste tot.Oriunde.La orice ora.
Acasa, pe strada ori in miljlocul pustietatii.
De ce sa regreti?Sa fi trist?Sa urasti?
De ca sa iti para rau de ceva ce s-a intamplat sau nu ?
Scrum.
...din cand in cand mai iese si fum.Atunci sti sigur.
Scrum.




...cand viata iti da lamai, fa limonada!