Niciodata nu am inteles cum unii oameni nu simt schimbarea
Cum se pot integra atat de usor in peisajul monocrom.
Adevarul e ca am si renuntat repede,
Cum renunta orice copil cand nu poate intelege.
Ma simt straina da tot ce ma inconjoara
pana si de propria-mi fiinta dar e de bine, simt.
Cred ca mi-e dor de mirosul tau puternic,
poate si de buclele ce mi se invarteau pe degete.
nu stiu.
Dar stiu ca ma simt ca un laptop in anul 1890.
nu apartin de voi si nici de ei.
sunt doar defecta sau mam pierdut.
Cine ma gaseste, rog sa ma innapoieze la adresa de pe spatele maieului,
acolo, langa cei 5 pescarusi care imi zboara pe spate.
http://picasaweb.google.com/113549823295674978267/Scorchfield?authkey=Gv1sRgCK2Cg4u7rZK91AE#5512401410418653730
RăspundețiȘtergerede unde metamorfoza? :)
superba poza... doamna din fotografie are o expresie destul de comuna pe fata: "astept nimic"... sau cel putin asa mi se pare mie.
RăspundețiȘtergeremetamorfoza e din nevoie. toti ne metamorfozam macar o data pe zi in cineva care nu suntem sau poate o data la cateva luni pt a nu interveni plictiseala. sa fi constant neschimbat devine dureros la un moment dat.
Doamna din imagine are o vârstă venerabilă, fotografia a fost făcută acum două săptămâni în Grecia, într-o localitate ce se unea printr-o plajă cu marea. În jurul casei ei erau numai taverne şi multă agitaţie -nu muzică, iar ea acolo stătea liniştită şi siderată.
RăspundețiȘtergereca dintro alta lume...
RăspundețiȘtergerecateodata trebuie sa te desprinzi sau innebunesti.