e pentru tine, sa iti fie de bine.

gunoi.

Sunt aici, m-ai prins,

Sunt cu tine în vis.

Nu număra minutele,

Te rog, nici secundele.

Le măsori cu ochii goi

Şi astepţi să alerge către noi.

Nu mai astept!

Vreau să vi, să plec,

Să ne trezim din beţia asta

Să ne pripim, să ne iubim

Corpurile din carne fleoşcăită,

Căci nu mai avem timp.

Vreau sa îţi număr dinţii

Şi să îţi văd plămânii

Cum se mişcă grabit

Să înghită aer obosit.

Să număr secundele în gânduri

Şi minutele cu mişcări bruşte.

Vreau ca azi să prindem muşte,

să le chinuim cu fum.

Să le arătăm că noi,

Cei doi oameni, suntem stăpanii.

Şi vom fi regii lor,

Ne vor iubi pe ascuns

Va fi exact cum ţi-am spus.

Vor plânge şi vor jeli

Ascuns în tăcere,

Minutele lor sunt mizere

Căci sunt lumi paralele.

Ei nu o cunosc pe a noastră:

ucigaşa, pe fugă, anostă.

 Şi vor şti ca noi doi

Suntem plini de gunoi,

Aşa suntem toţi

Oameni vii dar morţi.

Nu ştim când se termină,

Trăim cu o anumită vină

Suntem vinovaţi si fricoşi.

 Ne e teamă să ne desprindem

De lumea muştelor, căci e simplă,

E unică şi e chiar mică.

Ele nu au probleme ca şi voi,

Trăiesc să zboare, se nasc din gunoi,

Trăiesc puţin dar mult.

O viaţă de muscă în trecut

Aşa ai avut, şi vrei să ai,

Vei fi muscă undeva-n rai.

Vei zbura alergând în aer-

Aer plin de jeg si noroi

Căci şi tu, ca şi mine

Te naşti din acelaşi gunoi.