.

Aici e una dintre  poeziile noi pe care le-am scris, restul vor venii pe parcurs cand o sa simt ca e vremea lor... 

Adaug si niste poze ... cele mai recente de pe contul meu personal de Devianart .

Astept pareri si speeeer sa va placa ^.^ !

[inca nu are titlu... in caz ca aveti vreo sugestie VA ROG lasati un coment. multumesc anticipat n____n !]

Orasul sclipeste haotic in noapte

Iar noi venim tocmai din pustietate

Din goliciunea interiorului sau murdar

Si rasfoiesc paginile repede, sumar

Pentru ca nu scrii nimic interesant

Cuvinte aruncate, e absolute aberant

Felul in care crezi ca totul iti apartine

Ca tu esti tot si tot tine absolut de tine

Incerci sa uiti; dar se ridica acum

Deasupra tuturor, prin vaporii de fum

E aura mea, a ta, a lor, a noastra

Luminile mor incet lipite de fereastra

Vantul e deranjat de zgomotul infernal

Ce il scoate vagonul invechit pe fundal

Legandu-se in dansul lui déjà prea obosit

Dupa ce ploaia a plouat si vantul a vijelit.

Stam toti impreuna, toti adormiti

Toti mahmuri si toti obositi

De cantat, de iubit, de visat la tot ce va fi

de povesti cu oameni mari, pentru copii

unul de altul si toti de cei din jur

caci suntem perfecti asa fara contur

schite fara rost, culori fara nume

aruncate singure si goale in lume.

Ajungem la statie si coboram sovaind

Peronul e mare, rece si inghesuit

Am ajuns unde am vrut dar pornim

Din nou la drum maine sa gasim

Drumul zeilor, drumul spre eternitate

Ascunsi si protejati de secretoasa noapte.

Nu ne vom opri nicicand din cautare

Impreuna, fara apa sau mancare

Vom invinge omul, moartea in sine

Vom fi eterni spre deosebire de tine.